Intalnire bloggeri – partea a II-a

No,am citit in stele ca se anunta o noua intalnire a bloggerilor locali,cica in 20 februarie 2011,sec XXI,mileniul III.

Sezatoarea o sa fie in China Blue (str. Bolyai nr. 10) undeva pe la ora 19:00,sau pentru astia care n-aveti inca ceas la 86 de minute dupa apus. Avem si masa rezervata.(multumim Mihai)

Ne vedem acolo,una-alta anuntati daca veniti sau nu.

PS: Aduceti careva si o masinarie de fotografiat 🙂

3 – 2 = 1

Va povesteam acum doua saptamani cum mi-am rupt mana si despre cele 3 saptamani de ghips ce urmau.

Partea buna e ca au trecut deja doua saptamani de cand sunt cu el pe mana,partea proasta e ca mai trebuie sa-l tin inca o saptamana.

Un lucru bun este ca am invatat sa fac multe lucruri cu stanga: spalatul pe dinti, ”umblatul” cu mouse-ul, mancatul si multe altele ce nu-mi vin acum in minte. Mna,si mi-am dat seama ca umblatul pe la Urgenta e chiar misto (nu,nu sunt vreoun sado-maso :)).

Adevarul e ca e destul de misto sa stai cate 5-6-7 ore la scoala fara sa faci nimic, pur si simplu stai, dormi, numeri petele de pe pereti, canti (mna,mai mult in gand..) si mananci (asa,mai pe ascuns).

Pana la urma orice lucru are parti bune si rele, dar, viata cu mana in ghips nu e chiar atat de naspa cum ma asteptam.. exceptand interdictia de a face sport 3 luni 😐

PS. Unde mai exact se da jos ghipsul,in Targu Mures? 🙂

Bloggerii locali

Tocmai am sosit de la intalnirea bloggerilor despre care scrisesem acum o saptamana. Am ramas placut surprins, ne-am adunat totusi destul de multi iar atmosfera a fost relaxata si “deschisa”. Revin zilele urmatoare cu un articol in care va voi povestii mai in detaliu ce s-a petrecut 🙂 O seara frumoasa,sau,in cazul meu,somn usor!

LE. Nu va mai urma nici un articol 🙂

Intalnire bloggeri

Acum cateva zile Lenesu’ a avut o idee geniala,cea de a organiza o intalnire a bloggerilor din Targu Mures. Intalnirea va avea loc in data de 14 ianuarie la Zanza (adresa P-ta Trandafirilor,nr.52, la etaj).

Mentionez ca e nesemnificativ numarul vizitatorilor zilnici,saptamanali,lunari sau anuali,precum si alte aiureli precum varsta,experienta,numarul de la papuc si culoarea sosetelor pe care le porti.

Ne vedem acolo 🙂
PS. A scris si Mistocareala despre asta,detalii suplimentare aici

De ieri..

Am mana in ghips.

Acum o saptamana va povesteam despre prima mea zi pe placa si despre cat de bestial este snowboardingul. Zilele urmatoare le petrecusem in mare parte tot pe placa. Totul bine si frumos,asteptam cu nerabdare noile ninsori.

Venise data de 31,urma sa plec cu ai mei in Sibiu pana pe data de 3 ianuarie.

Trecuse revelionul,trecuse prima zi din an,stabilisem sa mergem in 2 ianuarie in Paltinis,la ski. Ajuns la partie am avut parte de o mare dezamagire:  la baza partiei zapada era cam rara iar gheata,noroiul si iarba erau predominante. Auzisem de la niste turisti ca partea superioara a partiei e in stare buna,zapada fiind mai prezenta acolo,deci va puteti imagina ce a urmat. Dupa cateva minute eram in varful partiei cu picioarele prinse pe “scandura” pregatit de coborare. Prima parte a coborarii se desfasurase normal,fara prea multe cazaturi. Totul bine si frumos insa urma ultima parte a partiei,viteza era mare,curajul era la apogeu. Din cauza ghetii placa “mi-a derapat” iar lipsa de experienta m-a facut sa bruschez placa in speranta ca o pot “indrepta”,insa.. un ciot de iarba n-a fost de acord cu mine,”agatandu-mi” placa. In secunda urmatoare ma aflam in aer fara sa stiu ce m-a “lovit”. Este o vorba care spune ca tot ce coboara trebuie sa si urce :)). Am pus mana jos sperand sa amortizez caderea,lucru pe care l-am si reusit,insa in secunda urmatoare m-am trezit cu mana amortita si cu o extra-durere la incheietura mainii drepte. M-am eliberat cu greu din legaturile placii,m-am ridicat,mi-am pus caciula inapoi in cap si am coborat cu placa in mana pana la baza partiei. Durerea se calmase putin lasandu-mi impresia ca este o simpla durere ce urma sa treaca. Dupa cateva minute eram din nou in varful partiei,pregatit pentru o a doua coborare. A urma o usoara cazatura,din nou pe mana dreapta. Durerile reincepusera,insa,pana ajunsesem la baza partiei trecusera. Normal,a mai urmat o coborare,insa aceasta fara incidente. Venise ora sa revenim in Sibiu,durerea era acceptabila,eram convi ns ca doar mi-am sclintit putin mana. Pana seara durerea nu trecuse,ba chiar din contra. Banda elastica pentru imobilizarea incheieturii,gel anti-inflamator.. nimic nu oprea durerile.

Venise dimineata,durerea se accentuase si mana imi era putin umflata. Pornisem spre Targu Mures.. prima oprire a fost la Spitatul Judetean,pentru un control. Dupa mult timp pierdut pe holurile spitalului ajunsesem in sfarsit in camera de Radiologie pentru o radiografie a incheieturii respective. Am primit verdictul: fractura de radius fara deplasare,3 saptamani de ghips urmate de 3 luni fara sport. Asta insemna ca sezonul acesta placa va sta nefolosita,antrenamentele de baschet trebuiau suspendate si alte chestii nasoale.. ma rog.

E misto feelingul pe care-l ai cand iesi pe poarta spitalului cu mana atarnata de gat. Te simti oarecum handicapat,incapabil :)).

Viata cu o singura mana nu e foarte misto,mai ales daca esti dreptaci.. Chestii simple precum spalatul pe dinti,mancatul,manuirea telecomenzii si a mouse-ului vor parea aproape imposibile. Sa nu mai vorbim de imbracat,facut dus si alte chestii .. Ultimul lucru pe care il mai pot face e sa numar zilele pana voi scapa de “chestia alba si grea”. A,da.. si sa ma rog ca recuperarea sa fie completa.

Ideea e ca lispa de experienta combinata cu o partie aflata in ultimul hal nu fac casa buna. Daca se mai adauga si un super entuziasm “reteta” e “perfecta”. Pe mine m-au costat scump :))

La colindat

Am avut o noapte superba,alaturi de superbii mei colegi,in superbul meu orasel petrecand impreuna noaptea dintre 24 si 25 decembrie arzand-o in cel mai superb mod posibil:)

Ideea timida de a merge la colindat a cuiva s-a transformat intr-o frumoasa iesire de vreo 12-13 ore in care ne-am distrat,am dansat,am ras,am fugit,am cantat la chitara,ne-am incalzit la lumanare,am flambat banane intr-un mod inedit,ne-am numarat,am mancat niste super-sarmalute,am jucat bolt pe pahare golite pana la fund,precum si multe altele demne de memorat.

A fost o noapte faina tare,sper sa repetam istoria si in anul urmator,in aceeasi formatie,chiar daca vom fi raspanditi prin diferitele licee ale orasului.

Interviu Adevarul de seara

Băiatul spune că baschetul l-a schimbat ca om şi este sigur că nu va putea să renunţe niciodată la aruncatul mingii la coş.

Târgu-Mureşul se bucură de tradiţie în baschetul românesc. După ce Herlitz Mobex încânta publicul din Sala Sporturilor, a venit rândul celor de la BC Mureş să fie în căutarea marilor performanţe Dar pentru ca tradiţia să aibă continuitate, este important ca tinerii, ce vin din urmă, să dea totul pe teren.

Doru, cum îi spun prietenii, s-a apucat de bashet în urmă cu puţin timp, dar, spune el, a fost dragoste la primul… antrenament. „ Am câţiva prieteni care practică acest sport şi îi încurajam la meciurile pe care le jucau. Într-o zi m-au chemat la unul din antrenamentele lor, de la clubul BC Together. Am decis să merg, iar de atunci n-am mai vrut să părăsesc sala de sport. Mi-a plăcut foarte mult atmosfera, spiritul de echipă şi mentalitatea antrenorilor. M-am îndrăgostit de baschet şi mi-am dat seama că asta vreau să fac de acum încolo“, spune băiatul.

Baschetul înseamnă libertate

Pentru Doru, o partidă de baschet înseamnă altceva decât un simplu joc. Depune suflet pe teren, nu doar efort fizic, iar bucuria înscrierii unui coş este imensă. „Când te afli pe teren, uiţi de tot: de grijile de acasă, de alte sentimente. Pur şi simplu te concentrezi şi dai tot ce ai mai bun din tine. E ca şi cum ai fi într-un balon de plastic, ferit de ce se întâmplă în exterior. Senzaţia de libertate şi fericire pe care mi-o conferă înscrierea unui coş este cu atât mai plăcută, cu cât ştiu că mi-am ajutat echipa“, recunoaşte sportivul. Faptul că se implică trup şi suflet în fiecare joc dă roade. BC Together a câştigat majoritatea meciurilor în care Doru a jucat. „Baschetul m-a ajutat să devin mai ordonat şi să fiu mai motivat. În plus, de când joc baschet, am învăţat să fiu punctual. Înainte de fiecare meci, suntem cu toţii tensionaţi, dar ne îmbărbătăm. Ne ajută şi antrenorii, iar când intrăm pe teren ştim exact ce vrem: victoria!“, mărturiseşte Doru.

Vrea să facă performanţă

Băiatul afirmă că baschetul a ajuns să însemne pentru el mai mult decât un simplu hobby. Deşi este încă la început, îşi propune să fie cel mai bun şi să devină un performer al sportului pe care îl iubeşte. „În baschet am ajuns să îmi depun toate forţele. Ţin foarte mult la acest sport. Vreau să urmez o facultate de management şi să fac carieră în asta, dar mai întâi de toate, îmi doresc să fiu cel mai bun de pe terenul de baschet şi să devin sportiv de performanţă. Oricum, la baschet nu voi renunţa niciodată“, declară Teodor Muntean Cozoş.

Întrebări şi răspunsuri

Crezi că BC Mureş are şanse la titlu anul acesta?

Sunt sigur că mureşenii vor ajunge în finală, pentru că au o formaţie puternică, iar odată ajunşi acolo, de ce n-ar câştiga titlul? Cred că este deja asigurată calificarea în play-off, după începutul atât de bun de campionat.

Care sunt jucătorii tăi preferaţI de la „Tigri“?

Jujuan Cooley şi Jason Forte sunt jucătorii mei preferaţi de la BC Mureş, echipă ai cărei fan sunt. Cei doi îmi plac pentru pasiunea pe care o arată în joc de fiecare dată când sunt pe teren şi pentru optimismul lor şi încrederea în forţele proprii.

Ce-i place

„Îmi place domeniul conomic, pe care aş vrea să mă axez în viitor. Îmi place mai ales muzica rap, dar şi techno şi trance, DJ precum Armin van Buuren sau ATB. Iubesc marea, plaja şi îmi plac foarte mult sfârşiturile de săptămână“.

Ce nu-i place

„Nu-mi plac zilele plictisitoare şi nu suport ploaia. Nu îmi place stresul şi nu îmi plac persoanele cicălitoare. Nu-mi plac oamenii care se bagă în vieţile şi treburile altora“.

Profil

Născut

5 aprilie 1996, la Târgu-Mureş

Educaţie

Elev la Şcoala generală nr. 2

 

 

Sursa: Adevarul de seara

Articolul a aparut si in ziarul Adevarul de seara, editia cu numarul 737(666), luni, 29 noiembrie 2010

 

Multumesc Alexandru Ramadan pentru interviu! 🙂