Prima zi pe placa

Da,azi a fost prima mea zi cu placa in picioare,dar cu siguranta nu ultima.

Profesionistii de pe youtube,de la TV,de prin ziare,reviste si altele de genul asta iti lasa impresia ca e joaca de copii,te urci pe placa,iti prinzi bootsi in legaturi si cobori frumos partia. Insa,realitatea e total diferita: bootsi nu se prind chiar asa usor in legaturi,ridicarea “in picioare” din sezut nu e nici ea prea simpla cand te aflii in panta iar coborarea partiei nu e nici pe departe simpla.

Bun,te aflii in varful partiei,bootsi prinsi bine in legaturi,perpendicular pe partie.. mai trebuie doar sa “impingi” iar coborarea incepe. Ai reusit sa te tii “pe picioare” 1 metru,2,3,10.. zaresti in fata ta un hop,tragi aer in piept si te pregatesti pentru cadere. Te scuturi,te ridici cu greu din zapada moale si continui calatoria. Ajungi la capatul partiei fericit ca inca ai toate oasele la locul lor,insa,ce-i mai greu abia acum urmeaza,oprirea.. faci ce faci iar dupa 2 secunde de trezesti cu fundul in zapada. Cu greu de desprinzi din legaturi si te pregatesti de o  noua coborare,insa controlandu-ti  cu greu zambetul tamp de pe fata. 🙂

Urmatoarele coborari incep sa “curga” din ce in ce mai bine,zambetul ala tamp e tot pe fata ta.. nu dureaza mult si urmeaza o noua cazatura. Iar apoi alta. Si inca una. Ok,ati prins voi ideea :))

Se face seara,te gandesti cu groaza ca mai ai doar cateva coborari la dispozitie.

Ajungi acasa cu o durere incredibila de picioare,fara pic de vlaga insa cu acelasi zambet tamp pe fata. Astepti cu nerabdare ziua urmatoare,adormind cu greu.

E doar inceputul unei frumoase povesti de dragoste.