Teodor Muntean

Cand te plictisesti si n-ai ce face..

De ieri..

Am mana in ghips.

Acum o saptamana va povesteam despre prima mea zi pe placa si despre cat de bestial este snowboardingul. Zilele urmatoare le petrecusem in mare parte tot pe placa. Totul bine si frumos,asteptam cu nerabdare noile ninsori.

Venise data de 31,urma sa plec cu ai mei in Sibiu pana pe data de 3 ianuarie.

Trecuse revelionul,trecuse prima zi din an,stabilisem sa mergem in 2 ianuarie in Paltinis,la ski. Ajuns la partie am avut parte de o mare dezamagire:  la baza partiei zapada era cam rara iar gheata,noroiul si iarba erau predominante. Auzisem de la niste turisti ca partea superioara a partiei e in stare buna,zapada fiind mai prezenta acolo,deci va puteti imagina ce a urmat. Dupa cateva minute eram in varful partiei cu picioarele prinse pe “scandura” pregatit de coborare. Prima parte a coborarii se desfasurase normal,fara prea multe cazaturi. Totul bine si frumos insa urma ultima parte a partiei,viteza era mare,curajul era la apogeu. Din cauza ghetii placa “mi-a derapat” iar lipsa de experienta m-a facut sa bruschez placa in speranta ca o pot “indrepta”,insa.. un ciot de iarba n-a fost de acord cu mine,”agatandu-mi” placa. In secunda urmatoare ma aflam in aer fara sa stiu ce m-a “lovit”. Este o vorba care spune ca tot ce coboara trebuie sa si urce :)). Am pus mana jos sperand sa amortizez caderea,lucru pe care l-am si reusit,insa in secunda urmatoare m-am trezit cu mana amortita si cu o extra-durere la incheietura mainii drepte. M-am eliberat cu greu din legaturile placii,m-am ridicat,mi-am pus caciula inapoi in cap si am coborat cu placa in mana pana la baza partiei. Durerea se calmase putin lasandu-mi impresia ca este o simpla durere ce urma sa treaca. Dupa cateva minute eram din nou in varful partiei,pregatit pentru o a doua coborare. A urma o usoara cazatura,din nou pe mana dreapta. Durerile reincepusera,insa,pana ajunsesem la baza partiei trecusera. Normal,a mai urmat o coborare,insa aceasta fara incidente. Venise ora sa revenim in Sibiu,durerea era acceptabila,eram convi ns ca doar mi-am sclintit putin mana. Pana seara durerea nu trecuse,ba chiar din contra. Banda elastica pentru imobilizarea incheieturii,gel anti-inflamator.. nimic nu oprea durerile.

Venise dimineata,durerea se accentuase si mana imi era putin umflata. Pornisem spre Targu Mures.. prima oprire a fost la Spitatul Judetean,pentru un control. Dupa mult timp pierdut pe holurile spitalului ajunsesem in sfarsit in camera de Radiologie pentru o radiografie a incheieturii respective. Am primit verdictul: fractura de radius fara deplasare,3 saptamani de ghips urmate de 3 luni fara sport. Asta insemna ca sezonul acesta placa va sta nefolosita,antrenamentele de baschet trebuiau suspendate si alte chestii nasoale.. ma rog.

E misto feelingul pe care-l ai cand iesi pe poarta spitalului cu mana atarnata de gat. Te simti oarecum handicapat,incapabil :)).

Viata cu o singura mana nu e foarte misto,mai ales daca esti dreptaci.. Chestii simple precum spalatul pe dinti,mancatul,manuirea telecomenzii si a mouse-ului vor parea aproape imposibile. Sa nu mai vorbim de imbracat,facut dus si alte chestii .. Ultimul lucru pe care il mai pot face e sa numar zilele pana voi scapa de “chestia alba si grea”. A,da.. si sa ma rog ca recuperarea sa fie completa.

Ideea e ca lispa de experienta combinata cu o partie aflata in ultimul hal nu fac casa buna. Daca se mai adauga si un super entuziasm “reteta” e “perfecta”. Pe mine m-au costat scump :))

5 responses to “De ieri..

  1. Mihai Corui 5 January 2011 at 14:13

    Cand un lucru aparent rau ni se intampla, el are intotdeauna si ceva ascuns, divin in el. De exemplu acum e momentul sa realizezi doua lucruri:
    1. exerseaza cu stanga, vei castiga in deprinderi care la baschet iti vor folosi mult.
    2. apreciaza in mod corect pe cei care nu au sansa de la viata sa poata sa apuce cu mana, care sunt considerati de catre societatea noastra impropriu “handicapati”, valorizeaza-i si intelege-i prin compasiune.
    Precum spuneam, poate e cadoul sau ghidarea de la Dumnezeu sa apreciezi si alte lucruri in viata, e un noroc si o onoare poate. ANtrenamentele pot continuua, apropos…atata vreme cat vei dori acest lucru si ai pasiune.
    Coach Mihai

  2. Teodor Muntean 5 January 2011 at 19:03

    Aveti mare dreptate domn’ antrenor,fiind obligat sa folosesc in 90% din situatii mana stanga,vrand sau nevrand,imi voi mari indemanarea mainii respective.
    Antrenamentele imi sunt interzise categoric de catre medic,timp de 3 luni.. dar voi scurta aceasta perioada prin orice mijloc ce-mi sta la dispozitie. Oricum,BC Together este echipa mea,fac parte din ea si o voi sustine indiferent de conditia mea fizica.
    Va multumesc mult pentru comentariu,mi-a dat o mica speranta ca mica accidentare nu inseamna sfarsitul ..

  3. Mistocala 6 January 2011 at 13:43

    Doru acuma nu-i sfarsitu lumii daca ai o mana rupta…acuma vei vedea cu adevarat de ce esti in stare…intr-o situatie de genul acesta pentru ca tu erai dreptaci…te foloseai doar de dreapta iar acum…cand aceasta e in ” concediu ” vei invata sa faci aceleasi lucruri (aproximativ) si cu stanga !
    La fel cum a spus Dl. Corui, nu uita de cei care nu sansa in aceasta viata sa apuce cu mana !
    Si cu acest comentariu iti mai spun ca deseara cand ma vezi pe mess sa-mi dai un buzz sa punem anuntu acela cu bloggeru 😉

    Dragos 😛

  4. Pingback: 3 – 2 = 1 « Teodor Muntean

  5. Pingback: Revin.. « Teodor Muntean

Leave a comment