O noua mare.. iubire!

A inceput ca un moft,”Hai sa incerc si eu”,dar ..

Totul a inceput undeva prin decembrie,cand, dupa multa alergatura m-am “pricopsit” cu cea care avea sa-mi devina.. hmm,sa zicem,  o mare iubire. N-aveam nici cea mai mica idee cu ce se mananca sportul asta,catalogat drept sport extrem.

A venit zapada,m-am trezit in varful unui deal din Cristesti, cu placa in picioare. Ce era mai greu abia acum incepea. Sa fiu sincer  nu-mi    amintesc prima coborare,insa stiu ca in ziua aia am “muscat” o gramada de cazaturi,mai mult sau mai putin dureroase,insa,simteam cum avansez iar distanta parcursa fara cazaturi se marea.

Zilele ce au urmat mi le-am petrecut pe ..

Continuarea pe blogul scolii,click aici!

De ieri..

Am mana in ghips.

Acum o saptamana va povesteam despre prima mea zi pe placa si despre cat de bestial este snowboardingul. Zilele urmatoare le petrecusem in mare parte tot pe placa. Totul bine si frumos,asteptam cu nerabdare noile ninsori.

Venise data de 31,urma sa plec cu ai mei in Sibiu pana pe data de 3 ianuarie.

Trecuse revelionul,trecuse prima zi din an,stabilisem sa mergem in 2 ianuarie in Paltinis,la ski. Ajuns la partie am avut parte de o mare dezamagire:  la baza partiei zapada era cam rara iar gheata,noroiul si iarba erau predominante. Auzisem de la niste turisti ca partea superioara a partiei e in stare buna,zapada fiind mai prezenta acolo,deci va puteti imagina ce a urmat. Dupa cateva minute eram in varful partiei cu picioarele prinse pe “scandura” pregatit de coborare. Prima parte a coborarii se desfasurase normal,fara prea multe cazaturi. Totul bine si frumos insa urma ultima parte a partiei,viteza era mare,curajul era la apogeu. Din cauza ghetii placa “mi-a derapat” iar lipsa de experienta m-a facut sa bruschez placa in speranta ca o pot “indrepta”,insa.. un ciot de iarba n-a fost de acord cu mine,”agatandu-mi” placa. In secunda urmatoare ma aflam in aer fara sa stiu ce m-a “lovit”. Este o vorba care spune ca tot ce coboara trebuie sa si urce :)). Am pus mana jos sperand sa amortizez caderea,lucru pe care l-am si reusit,insa in secunda urmatoare m-am trezit cu mana amortita si cu o extra-durere la incheietura mainii drepte. M-am eliberat cu greu din legaturile placii,m-am ridicat,mi-am pus caciula inapoi in cap si am coborat cu placa in mana pana la baza partiei. Durerea se calmase putin lasandu-mi impresia ca este o simpla durere ce urma sa treaca. Dupa cateva minute eram din nou in varful partiei,pregatit pentru o a doua coborare. A urma o usoara cazatura,din nou pe mana dreapta. Durerile reincepusera,insa,pana ajunsesem la baza partiei trecusera. Normal,a mai urmat o coborare,insa aceasta fara incidente. Venise ora sa revenim in Sibiu,durerea era acceptabila,eram convi ns ca doar mi-am sclintit putin mana. Pana seara durerea nu trecuse,ba chiar din contra. Banda elastica pentru imobilizarea incheieturii,gel anti-inflamator.. nimic nu oprea durerile.

Venise dimineata,durerea se accentuase si mana imi era putin umflata. Pornisem spre Targu Mures.. prima oprire a fost la Spitatul Judetean,pentru un control. Dupa mult timp pierdut pe holurile spitalului ajunsesem in sfarsit in camera de Radiologie pentru o radiografie a incheieturii respective. Am primit verdictul: fractura de radius fara deplasare,3 saptamani de ghips urmate de 3 luni fara sport. Asta insemna ca sezonul acesta placa va sta nefolosita,antrenamentele de baschet trebuiau suspendate si alte chestii nasoale.. ma rog.

E misto feelingul pe care-l ai cand iesi pe poarta spitalului cu mana atarnata de gat. Te simti oarecum handicapat,incapabil :)).

Viata cu o singura mana nu e foarte misto,mai ales daca esti dreptaci.. Chestii simple precum spalatul pe dinti,mancatul,manuirea telecomenzii si a mouse-ului vor parea aproape imposibile. Sa nu mai vorbim de imbracat,facut dus si alte chestii .. Ultimul lucru pe care il mai pot face e sa numar zilele pana voi scapa de “chestia alba si grea”. A,da.. si sa ma rog ca recuperarea sa fie completa.

Ideea e ca lispa de experienta combinata cu o partie aflata in ultimul hal nu fac casa buna. Daca se mai adauga si un super entuziasm “reteta” e “perfecta”. Pe mine m-au costat scump :))