Intalnire bloggeri – partea a II-a

No,am citit in stele ca se anunta o noua intalnire a bloggerilor locali,cica in 20 februarie 2011,sec XXI,mileniul III.

Sezatoarea o sa fie in China Blue (str. Bolyai nr. 10) undeva pe la ora 19:00,sau pentru astia care n-aveti inca ceas la 86 de minute dupa apus. Avem si masa rezervata.(multumim Mihai)

Ne vedem acolo,una-alta anuntati daca veniti sau nu.

PS: Aduceti careva si o masinarie de fotografiat 🙂

Valentine’s Day

Da,da,stiu ca se apropie Valentine’s Day,nu e nevoie sa-mi reamintiti. Probabil ar trebui sa alerg de dimineata pana seara dupa cadoul perfect,cel ce ar trebui sa impresioneze si sa dea pe spate in doua secunde persoana iubita. Mna,cum nu am cui stau chill si privesc subiectul asta din exterior.

Ce am observat? Ca toti astia,astia indragostiti,astia prinsi in super-relatii serioase ce n-au depasit 2 saptamani inca sunt disperati dupa gasirea cadoului perfect. Ba fratilor,oameni buni,scumpilor sau cum fericirea mea vreti sa va mai alint,calmati-va maa! Un cadou reusit nu inseamna sa arunci 15738 RON,o vacanta in Miami sau ultima colectie Catalin Botezatu. Acum o sa-mi sariti in cap cu fraze de genul “Huoo ba,zgarcitule,mori in pielea mea!”,stiu. Nu ma,nu sunt zgarcit,doar ca dupa parerea mea cadoul perfect e cel ce pur si simplu i se potriveste persoanei iubite si o/il reprezinta.

Stati ma umpic,notiunea de “cadou” nu se refera doar la chestii materiale. Ce,o iesire impreuna,frumos gandita, e de trecut cu vederea? Adica,ursuletul ala tampit de plus pe care i-l cumperi ce rol are? Aa,da,rol de bibelou pe dupa dulap sau pe sub pat,stiu. Cutia aia de ciocolata da,putem zice ca are un rol,te ajuta in situatia in care vrei un fund mare si deformat. Buchetul de flori? E si ala bun,cateva zile ca apoi ajunge in locul acela iubit de toti numit gunoi 🙂

De ce sa ne chinuim sa gasim “cadoul perfect” cand perfectiunea nici macar nu exista? De ce “cadoul perfect” se refera la un lucru material? De ce mama zmeului sunt asa de scumpi ursuletii aia idioti de plus? 🙂

Ideea e ca o iesire impreuna ce lasa in urma o groaza de amintiri placute e muult peste un ursulet de plus tampit,o cutie de ciocolata sau un buchet de flori. Stiu ca ni se baga in cap pe diferite cai faptul ca darul perfect de Valentine’s day e un lucru material ce costa mult. Nu,nu inseamna doar asta.

Mda,m-am saturat de toate cacaturile de articole pe mirificul internet vizand cadoul perfect de Valentine’s Day,m-am saturat de toti ursuletii de plus fara nici un rost,si m-am saturat de Valetine’s Day cu tot ce inseamna el. Doar in data de 14 februarie e necesar sa-ti areti iubire pentru persoana iubita?

O noua mare.. iubire!

A inceput ca un moft,”Hai sa incerc si eu”,dar ..

Totul a inceput undeva prin decembrie,cand, dupa multa alergatura m-am “pricopsit” cu cea care avea sa-mi devina.. hmm,sa zicem,  o mare iubire. N-aveam nici cea mai mica idee cu ce se mananca sportul asta,catalogat drept sport extrem.

A venit zapada,m-am trezit in varful unui deal din Cristesti, cu placa in picioare. Ce era mai greu abia acum incepea. Sa fiu sincer  nu-mi    amintesc prima coborare,insa stiu ca in ziua aia am “muscat” o gramada de cazaturi,mai mult sau mai putin dureroase,insa,simteam cum avansez iar distanta parcursa fara cazaturi se marea.

Zilele ce au urmat mi le-am petrecut pe ..

Continuarea pe blogul scolii,click aici!

Rugaminte

Lamuriti-ma si pe mine va rog,in ce data suntem? 9 februarie? Ah,stiam eu.

Puteam sa jur ca e primavara,nu de alta,dar la +3-4 grade celsius si la soarele orbitor de afara am senzatia ca suntem undeva prin aprilie.

Aduce-ti-mi iarna inapoi,vreau zapada muulta si pufoasa,-20 de grade celsius si mirosul autentic de iarna.

Multumesc,raman dator 🙂

Revin..

In cateva zile 🙂

Fara alte intrebari,doar urati-mi distractie placuta si sa nu-mi mai rup nimic,ca acum o luna.

Romanul…e roman!

Cuprins de plictiseala pornesc TV-ul si incep sa mut programele. Un anumit program de televiziune imi atrage atentia.

O femeie putin mai saraca decat majoritatea romanilor se afla intr-un platou de televiziune,plangandu-se ca nu ii ajung banii si alte chestii din astea.

Intrebata cum isi gestioneaza banii lunar femeia incepe sa povesteasca ca din suma pe care o are,nu-stiu-cat da pe facturile de curent,apa si alte alea,PLATESTE FACTURA LA INTERNET iar cu ce ii ramane incearca sa isi asigure mancarea pe parcursul lunii.

Aici mi s-a oprit intelegerea. Adica ba femeie,te plangi in fata camerelor de filmat ca esti foarte saraca si abia reusesti sa mananci o luna intreaga,dar, ai internet! Logica imi spune ca trebuie sa ai si un calculator pentru a folosi internetul. Deci ai internet si calculator! Te plangi ca n-ai bani de mancare dar tu dai cateva milioane bune pe un calculator si platesti internetul lunar,cativa zeci de lei? Pai maica draga,esti muritoare de foame dar totusi,tu ai internet!

Aceeasi femeie a fost intrebata de ce nu isi cauta un loc de munca. Raspunsul a fost ceva in genul: “Cine crezi ca ma mai angajeaza la 47 de ani?”. Ma abtin sa vorbesc urat,dar,maica,daca cauti bine e imposibil sa nu te angajeze cineva,pt ca totusi,ai 47 de ani si nu 95. Dar nuuu,de ce sa iti cauti un loc de munca cand poti frumusel sa te plangi in fata camerelor de filmat ca esti muritoare de foame,si,poate mai primesti si vreo donatie sa-ti ajunga cateva luni.

Si acum urmeaza partea tare: femeia se plangea ca nu ii ajung banii sa-si plateasca rata la banca,pentru ca ea,muritoare de foame,si-a facut un credit sa-si cumpere pat si fier de calcat. Nu reusesc sa inteleg unde incape atata prostie, ea n-are bani de paine dar isi face credit sa-si cumpere pat si fier de calcat. Bun,patul era rupt,trebuia schimbat. Nu ai bani? Bun,dormi pe saltea. Fier de calcat nou? De ce,cel vechi nu merge? Si daca nu merge,mergi frumos la piata de vechituri si iei de acolo vreo “ascutitoare”,dar nu iti faci credit pentru asa ceva cand tu,muritoare de foame,nu ai bani sa il platesti.

Trist e ca de specimene care nu au bani de mancare dar isi fac credite pentru masini,frigidere,masini de spalat,roboti de bucatarie si canapele sunt destui.

Romanul vrea sa fie mai presus decat “vecinul” cu orice pret!

McDonald’s

Ca orice om apasat de nevoi mi-a trecut prin cap sa “testez” toaleta din McDonald’s,mai exact din incinta cinematografului Arta 🙂

Guess what? Constat ca deasupra fiecarui pisoar se afla cate un afis pe care scrie “Wi-fi gratuit”. Adica,wow ! Ce tare!

Care e logica? In timp ce te pisi sa ai posibilitatea sa-ti citesti mailurile,sa vorbesti cu prietenii de pe Facebook si sa postezi pe blog?

Am senzatia ca doar in Romania puteam vedea asa ceva ..

 

PS. am aflat ca in toata lumea e la fel 🙂 Aruncati cu rosii in mine!

3 – 2 = 1

Va povesteam acum doua saptamani cum mi-am rupt mana si despre cele 3 saptamani de ghips ce urmau.

Partea buna e ca au trecut deja doua saptamani de cand sunt cu el pe mana,partea proasta e ca mai trebuie sa-l tin inca o saptamana.

Un lucru bun este ca am invatat sa fac multe lucruri cu stanga: spalatul pe dinti, ”umblatul” cu mouse-ul, mancatul si multe altele ce nu-mi vin acum in minte. Mna,si mi-am dat seama ca umblatul pe la Urgenta e chiar misto (nu,nu sunt vreoun sado-maso :)).

Adevarul e ca e destul de misto sa stai cate 5-6-7 ore la scoala fara sa faci nimic, pur si simplu stai, dormi, numeri petele de pe pereti, canti (mna,mai mult in gand..) si mananci (asa,mai pe ascuns).

Pana la urma orice lucru are parti bune si rele, dar, viata cu mana in ghips nu e chiar atat de naspa cum ma asteptam.. exceptand interdictia de a face sport 3 luni 😐

PS. Unde mai exact se da jos ghipsul,in Targu Mures? 🙂

Te ajut,da nu prea

Sunt sigur ca ati intalnit si voi o gramada de persoane ce se ghideaza in viata dupa mottoul “te ajut,da nu prea”.

Sunt acele persoane care se bat cu pumnii in piept ca te ajuta,ca dreg,ca fac,ca indiferent ce s-ar intampla te vor sustine intr-o problema,ca mai apoi,sa se traga pe fese cu chestii de genul “Aa,stii.. a intervenit ceva” / “N-am putut,crede-ma,am vrut” / “Daca tinea de mine,te ajutam,dar..”.

Problema intervine in momentul in care te bazai strict pe persoana respectiva,dupa ce ti-a promis ca te ajuta si te-a asigurat ca o va face. Te trezesti cu problema nerezolvata si probabil cu un dead-line foarte apropiat. “Acea” persoana e de negasit,telefonul e inchis,pe messenger nu isi mai face simtita prezenta..

Iti promiti ca nu vei mai apela la altii cand ai nevoie de ceva urgent,ca te vei descurca singur si ca vei rupe orice legatura cu “acea” persoana. Pana data viitoare .. 🙂

Idealuri

“Idealuri”,aceasta a fost tema unei vechi ore de dirigentie pe care am avut-o. Totusi,e bine sa ai un ideal in viata?
As putea spune ca nu,din pricina faptului ca in clipa cand ti-ai stabilit modelul de viata iti tai singur craca de sub picioare stabilindu-ti un target pe care nu vei tinde sa il depasesti de-alungul vietii.
Totusi,daca nu,vei avea “acel ceva” sa te ambitioneze constant,sa ai un target clar?
Deci,care e treaba cu idolii astia,idealuri si altele in genul?
PS. Da,e un post retoric..